admin Pielea ne protejează și este mediatorul nostru cu lumea. Datorită ei, simțim căldura și frigul, atingerea, textura, de exemplu.
Deci, de ce nu ar trebui să fie și ea sensibilă la ceea ce se întâmplă cu psihicul nostru? Cercetătorii nu au nicio îndoială: problemele pielii sunt strâns legate de starea noastră emoțională. Iar în unele cazuri, problemele sunt deja atât de grave încât numai un psihiatru poate ajuta. – Dacă tratamentul dermatologic nu ameliorează starea pielii, pacientul trebuie să ia legătura cu un psiholog, spune Dr. Adam Reich, dermatolog.
Medicii confirmă faptul că există o legătură între afecțiunile pielii și psihologie. Bolile de piele precum psoriazisul, dermatita atopică (DA), eczema, acneea simplă sau mătreața sunt afecțiuni dermatologice care sunt puternic legate de starea psihologică. Cel puțin 30 la sută dintre pacienții cu probleme sau boli de piele au și probleme de sănătate mintală. Cu toate acestea, răspunsul la întrebarea dacă afecțiunea cutanată este cea care influențează starea psihică sau invers nu mai este atât de simplu. Aceasta deoarece, de cele mai multe ori, situația seamănă cu un cerc vicios. Bolile de piele provoacă probleme psihice, iar acestea influențează deteriorarea stării pielii.
- Este o relație la nivel anatomic. Pielea și sistemul nervos se formează din ecoderm – prima frunză embrionară. De aceea, pielea este foarte bine inervată”, explică geneza relației dintre piele și psihic doctorul Adam Reich, dermatolog, într-un interviu acordat revistei lunare Health.
Nervii joacă un rol modulator, adică de la terminațiile nervoase sunt secretate substanțe care afectează celulele pielii și din acest motiv poate apărea, de exemplu, dermatita neurogenă (indusă de nervi). Mai mult, se pare că la persoanele cu dermatită atopică (DA) sau psoriazis, substanțele secretate de piele stimulează și mai puternic dezvoltarea terminațiilor nervoase. Rețeaua lor este mai densă decât la persoanele sănătoase și, prin urmare, pielea pacientului este, în consecință, mai sensibilă la stimuli, iar simptomele bolii pot fi declanșate chiar și de un agent slab.
Inflamația face ca pacientul să fie în mod constant iritabil. Pielea îl mănâncă și îl arde, așa că începe să se scarpine. Cu cât se scarpină mai tare, cu atât mai urâtă devine pielea, cu atât mai mult îl mănâncă, iar în cele din urmă se crapă și îl doare. Sistemul nervos este în permanență tensionat, așa că bolnavii se irită ușor. Pur și simplu, un lucru mărunt îi poate dezechilibra. Bucuria de a trăi dispare pe undeva, exact ca cea a unui preșcolar căruia mama i-a spus să poarte la grădiniță colanți groși și „mușcăcioși”.
Afectează depresia pielea?
Psoriazisul, dermatita atopică, eczema, acneea simplă sau mătreața sunt toate boli dermatologice care sunt puternic legate de starea psihică. Cel puțin 30 la sută dintre pacienții care se prezintă la medic cu probleme sau boli dermatologice au și probleme de sănătate mintală. Aceste persoane întâmpină semnificativ mai multe dificultăți în a face față situațiilor stresante. Bolile de piele sunt adesea însoțite de depresie, tulburări de anxietate. Studiile clinice au constatat că aproximativ 20 la sută dintre persoanele cu psoriazis suferă de depresie. De asemenea, este cert că stresul sever, tensiunea, nervozitatea și depresia determină apariția sau recidiva bolii și exacerbează simptomele.
Bolile de piele nu pot fi ascunse, ele sunt vizibile cu ochiul liber. Pacienții sunt adesea stigmatizați, respinși de anturajul lor”, explică profesorul Jacek Szepietowski, dermatolog. – Din acest motiv, le este rușine să ia contact cu alte persoane. Nimeni nu vrea să îi atingă și nu se lasă atinși, iar ca urmare apar tulburările depresive, singurătatea și izolarea.
- Este reconfortant să știm că, de obicei, atunci când eliminăm cauza, starea de spirit se îmbunătățește”, apreciază doctorul Reich. – Dar dacă tratamentul dermatologic nu ameliorează starea pielii, pacientul trebuie să ia contact cu un psiholog.
Cum afectează acneea psihicul?
Studiile arată că tulburările depresive, în special la pacienții cu acnee severă și moderat severă, sunt destul de frecvente. Mai mult, există chiar tentative de sinucidere din această cauză. – Nu există un tipar aici, un pacient face față bolii, altul nu, recunoaște profesorul Szepietowski. El amintește cazul a doi frați cu probleme de acnee. Unul dintre ei avea o formă severă, tratată cu retinoizi pe cale orală, adică medicamente care sunt o ultimă soluție. Iar celălalt una ușoară, care nu a necesitat un astfel de tratament. Această acnee ușoară îl făcea să ezite să iasă din casă și își neglija studiile. Părinții au relatat că fiul lor nu ieșea în timpul zilei decât dacă era necesar, iar dacă o făcea, era seara, când era întuneric.
Acneea nu poate fi minimalizată și respinsă cu simpla afirmație că se trece de ea. Nu este doar o problemă cosmetică. Merită să trimiteți un adolescent la un medic, făcându-l conștient că boala va avea o evoluție mai ușoară datorită medicamentelor și că este nevoie de timp pentru a se vindeca. Din fericire, majoritatea preparatelor folosite în zilele noastre sunt invizibile, iar dacă este așa, se folosesc peste noapte. În cazul în care acneea este combinată cu o povară psihologică foarte grea, este mai bine să cereți medicului să vă ia o pauză pe durata utilizării lor.
